Cum m-am lasat

adaptare dramatică după "Cum m-am lăsat de gândit. Mic tratat".

"Cum m-am lăsat", fals tratat de non-gândire.

De obicei, suntem îndemnaţi să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învăţaţi să nu mai forţăm neuronii. Gândirea dăunează grav carierei!

Dacă eşti într-o funcţie de conducere şi stai mult pe gânduri, adio! Ţi-a şi sărit scaunul directorial de sub şezut. Anca Sigartău şi 1-Q Sapro lansează un apel către "intelectualii obosiţi" îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieţi lipsite de orice efort intelectual.

Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii - vreo nouă - care să le uşureze celor interesaţi demersul. "Cum m-am lăsat", în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane şi prin arta universală. "Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc", spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. "Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viaţa nu-i mai oferă surprize."

Ceea ce ar părea o banală înşiruire de pilde, impresii şi dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuţilor şi defectelor umane. Cum să te salvezi de capcana gândirii? Prin umor, ar fi o alternativă. "Umorul îşi are rădăcinile în bucuria pentru răul celuilalt", este o primă definiţie a acestei calitaţi de a râde în primul rând de alţii. "Cum M-am Lasat De Gândit. Mic Tratat Pentru Intelectuali Epuizaţi", cartea lui Hannes Stein, tradusă la Editura Nemira, oferă suficient "material" regizorului Bogdan Muntean pentru a transpune, cu mijloacele actorului, câteva reţete de supravieţuire în jungla celor care gândesc.

Cu Anca Sigartău, in regia lui Bogdan Munteanu.