Expoziție Pictură - Traian Secara

”Civilizația presupune hrănirea cu artă… Progresul presupune umanizare… cu alte cuvinte sacralizarea vieții (întregi) … Cunoașterea vieții presupune eforturi conștiente, ținta fiind… împlinirea personalității… Efortul de a schimba eul biologic în eu civilizat e chiar miza istoriei, arta, știința și filosofia fiind căile, școala și cultura fiind instrumentele… Viața m-a convins de viabilitatea artei autentice, de nevoia de a evita dogmatizarea… Infimul aport justifică investiția… însăși existența artistului…” Pictură - Traian Secara Pagină: www.facebook.com/pictortraiansecara Locație: Cluj-Napoca, Bastionul Croitorilor, str. Baba Novac, nr. 35 Durată expoziție : 1 - 11 iulie 2015 Orar vizitare : 10:00 - 18:00 Intrarea liberă Expoziția va conține pe lângă pictură și lucrări de sculptură în lemn și lut. Vă așteptăm !

Din:
Aluzii la geneza, sensul, conținutul, ambiția și posibilitățile artei secariste.
09.06.20015, Călătani, caietul
”Diverse 2014-2015” pag. 53-58

Dacă aș fi trăit într-o societate liberă și prosperă… aș fi fost un liric… dar România vieții mele e terenul luptei dramatice între obscurantismul popular… și bâlbâirea după libertate (în gândire-acțiune) cunoaștere, adevăr.
Lupta a dramatizat temele mele dragi: frumusețe, iubire, patrie, libertatea de spirit….
Unele au fost devastate.
Această luptă a presărat viața mea cu opere… atât în scris cât și în artă plastică…
Lupta pentru ideal și rațiune avea ca adversar nonintelectualizarea… dogmatismul… lupta pentru putere… pentru avere… obscurantismul…
Arta plastică… e și ea supusă și distorsiunilor…
Arta nu e marfă… nu e lux plătibil în bani… pentru măriri… E ceva necesar vitalității mentale…
Civilizația presupune hrănirea cu artă… Progresul presupune umanizare… cu alte cuvinte sacralizarea vieții (întregi) …
Cunoașterea vieții presupune eforturi conștiente, ținta fiind… împlinirea personalității… Efortul de a schimba eul biologic în eu civilizat e chiar miza istoriei, arta, știința și filosofia fiind căile, școala și cultura fiind instrumentele… Viața m-a convins de viabilitatea artei autentice, de nevoia de a evita dogmatizarea… Infimul aport justifică investiția… însăși existența artistului…
Doar eliminând tot ce deculturalizează mediul vieții, salvarea vieții are șanse. Tot ce provoacă rău, boală, moarte, are cauze în insuficiența vieții civilizate… Doar pentru viața neîmplinită și absurdizată moartea e un învingător…
Totul se învârte în ograda omului. Omul (civilizat) nu poate acționa decât prin rațiune. Restul e natură…Sunt necesare autoconștiințele și autoasumările… Până la utopica totalitate. Ca nici un individ să nu producă defecțiune (a vieții) … Dacă lupta pentru existență nu e tot mai mult convertită în luptă pentru afirmarea omului, șansele demilitarizării noastre sunt minime, iar actuala înarmare (a umanității) exclude tot mai mult însăși speranța vieții… Reușitele artei nu trebuiesc ascunse în apartamente ci puse în circuitul cunoașterii… unificat-universalizat și generalizat…



Din
”Filosofia mea” pag. 21-22, din 09.06.2015
… Am auzit și de adjectivul ”drăcească”…
Cine face aceste aprecieri față de artă, cine dă girul unei astfel de clasificări ?!... Să mă simt vinovat că sânt român ?! Sau că sânt intelectual ?! … cred… că omul e o specie care are (și) sarcina de a gândi în viață…

Din
”Diverse” 2014-2015” pag. 46 din 31.03.2015.
Artisticitatea e un artificiu care evocă, exprimă, transmite fără mari pierderi adevărul subiectiv.
Adevărul subiectiv e și trăire și convingere. E ființa la nivel mental. Arta e bun social. Transmite cunoașterea umană. Ea (arta) are și extract științific și (raport) filosofic, dar nu-și pierde subiectivitatea în raport cu ele (acestea două).


Din
”Eu sânt eroul” din ”Poezia filosofică” din 11.06.2015 pag. 131-145

Eu sânt un mort,
un erou pe un front al afirmării
de sine,
Ucis de Utopie,
de utopia-mi,

De-al meu vis suprauman de-a fi
Om.

Sânt ecorșeul.
Sânt cel ce stă-n ateliere
Spre-a fi studiat Omul,
organele-i pure,
Scheletul bine schițat,
Mușchii făcuți,
gata de luptă,
Capu-aplecat într-o
gândire
de-acum trimilionară
nu doar milenară,
Cu ochii privind spre un punct
ce
pătrunde
prin
Tot,
O, eu, ecorșeul cu sprijin de fier
Ca să stea-n veci vertical
și nemurind.

Sânt Omul ce-și caută
ce i s-a furat,
Sacralitatea,
Frumsețea,
Cunoașterea adevărată,
Omenescul.

Eu sânt acela din veci
ce
Se caută pe sine în Sine,
în celălalt
și-n natură,
Natura nesubjugată
ci
cea
Nudă,
Frumoasă ca o Astarte,
vie ca
Nefertiti,
Ca Gioconda misterioasă,
………………………..
Triplul portret al
Poeziei
Văzută de Istoria noastră,
de
Zeus
născută,
un tată grec deci,
Dar ea dintotdeauna fiind,
Din viață,
din Omenire,
din noi.

Eu sânt ucis în galeria de artă…….
De edili preferată-a fi spațiu
comercial,
Bani, nu valoare, edilii dorind,
Arta fiind transformată în fabrici de pensule
și de păr din urechea vițelului Apis
de aur
fără carate.

Of, dar unele faine portrete întregi
de cadavru
Sunt puse în vitrine de foste
scurt timp
Librării,
Loc unde cartea avea un ungher
În Palatul urât mirositor
al
Comunismului,
acel prim
New Age,
Prim Imperiu Total, Unic,
Prim SAT MONDIAL,
prim Glob al globalizării
unde găseam puține valori scrise,
prea multe cărți ce-ncurcau,
Îngreunând spre Idee accesul,
Acea maculatură
enormă
de care
Scârbit,
Să te lași de filosofie
și să te-apuci
de versificare,
muncă ușoară, neroadă,
Ci eu sânt Poezia ucisă
Pe aceea Nouă Golgotă
a Spiritului
Meu
omenesc,
Ucigându-mă, proslăvindu-mă-apoi,
O nouă Vale a Regilor Lumea fiind,
…………………………………..
Și, înscenând înmormântarea,
În pajiștea verde cadavru-ascunzându-mi
să nu-l afle Istoria,
doar Conștiința putând să mai strige din groapă
Iar eu să fiu un nou Tutankhamon
Cu diploma de faraon
mort prea tânăr.
…………………………………………
Ah, stau lângă morții
din Piramide,
Aștept învierea cu ei,
Mă înșel singur în raclă,
Îmi recit singur versetele Cărților Morților Veșnici,
Invoc cele vrăjitorii învietoare,
Disper în credință,
Blestem vraja ce ține-mă
Mort
și oprește-Nvierea-mi,
Aștept răbdător hoții măcar
să pătrundă-n
Cavou,
Să desferece TAINA,
Să elibereze CUNOAȘTEREA,
Să pot să întronez FILOSOFIA,
Să ucid Monstrul din Mine,
Să fiu Fericit,
Să-mi amintesc viața.
………………………………………….
Lângă statui aurite-a iubitelor mele
Cadavru-mbălsămat
ca o mumie-mi e.
Ele se uită în zare,
eu nu sânt în raza privirilor
ÎMPIETRITE,
Eu zac la picioarele lor într-un SEMN
venerant.
VENERE, câte sunteți ?
Cum de-s singur, eu,
Fără SINEA-mi,
Fără Ka-ul etern,
Fără-al meu Ba,
UMBRA-mi lipsind fără
soarele vostru
multiplu în Unul,
treimic, septimic,
nimic ?!

Eu sânt iată, eroul căzut,
Omorât de ai mei și de însumi EU
în neputința-MI
de-a fi
TOTUL,
de-a fi Împlinirea,
de-a fi Nemuritorul.
M-au crucificat pe
Mai mândra
Golgotă a Lumii,
Ființă de însăși ea, Lumea,
recunoscută,
hulită,
rănită în coaste
Când palme și tălpi sângerau în piroane,
Iar,
încununată cu însuși
Destinul,
ea sângera de-ai Lui spini,
………………………………………………
Spini în cer și în carne înfipți,
Îndreptând GÂNDUL spre Unul, spre Altul,
spre TOT,
dezdogmatizând viața
prin excitația minții,
Creierul mort chiar de-ar fi.

INFO:
Pictură - Traian Secara
Pagină: www.facebook.com/pictortraiansecara
Locație: Cluj-Napoca, Bastionul Croitorilor, str. Baba Novac, nr. 35
Durată expoziție : 1 - 11 iulie 2015
Orar vizitare : 10:00 - 18:00
Intrarea liberă

Expoziția va conține pe lângă pictură și lucrări de sculptură în lemn și lut.

Vă așteptăm !

Mai multe detalii: https://www.facebook.com/events/823908424354298/