Romania! Te pup.

Bogdan Georgescu: autor

Bogdan Georgescu: autor
David Schwartz: regizor
Adrian Cristea: scenograf
Bogdan Burlăcianu(Fără Zahăr): muzica
Distribuţia:
Georgeta Burdujan
Teodor Corban
Andreea Boboc
Clement Alexandru Arnautu, Florin Caracala
Biatrice Cozmolici, Mirela Nistor, Vlad Volf

România! Te pup a fost iniţial o piesă de zece minute scrisă în cadrul workshopului Cum să scrii ceva nou care a avut loc în Bistriţa si Colibiţa în 2004, workshop coordonat de regizorul american Roberta Levitow şi profesorul Nicolae Mandea, producător Societatea de Concerte Bistriţa.

Piesa a fost publicată pentru prima dată în antologia bilingvă 6 piese de 10 minute la Editura Charmides a Societăţii de Concerte Bistriţa în 2005, alături de celelalte piese scrise în cadrul workshopului si prezentată pentru prima dată în lectură publică în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românesti din Timisoara în 2004.

În cadrul proiectului After the Fall: Reality and the New Romanian Theatre, realizat la New York în iulie 2006 de către Immigrants Theatre, Roberta Levitow si ICR New York, piesa este prezentată în lectură publică la Martin Segal Theatre, studioul de teatru al City University of New York, împreună cu piesa Stop the tempo! a Gianinei Cărbunariu si Vitamine a Verei Ion.

Prima reprezentaţie a piesei România! Te pup are loc în noiembrie 2006 la 59E59 Theatre în New York în regia lui Kaipo Schwab. Spectacolul a fost produs de Play Company New York.

În 2009, regizorul David Schwartz propune Teatrului Naţional din Iasi piesa Romania! Te pup. Textul este dezvoltat pentru spectacolul de la Iasi prin colaborarea directă dintre dramaturg si regizor împreună cu actorii si întreaga echipă creativă implicată, miza fiind crearea scenariului pentru acest spectacol, cu specificităţile si particularităţile lui, tinând cont tot timpul de distributie si contextul in care va avea loc spectacolul. Acest tip de colaborare este modul de lucru dezvoltat în teatrul din România de după 2000 de către grupurile dramAcum si tangaProject si se particularizează prin implicarea directă a dramaturgului

în procesul de creatie a spectacolului.