Teatru:Goethe_Lenau_Faust, explorarea unui mit

Goethe_Lenau_Faust, explorarea unui mit

Autor: nach / după Johann Wolfgang Goethe & Nikolaus Lenau

Ultima reprezentaţie

Faust - René Laier
Mefistofel - Alex Halka
Mefistofel - Miriam Gronau
Wagner - Hannes Höchsmann
Margareta - Andrea Nistor
Marta / Mefistofeles - Cornelia Heilmann
Valentin / Hubert / Împăratul / Philemon - Iosif Csorba - Hannchen/Baucis - Ramona Olasz

Corul: Miriam Gronau, Cornelia Heilmann, Andrea Nistor, Ramona Olasz, Iosif Csorba, Alex Halka

Regia tehnică - Cristian Stana
Regia tehnică - Laurence Rippel
Asistenţă de regie - Isolde Cobeţ
Asistenţă de regie - Giovanna Gilges


Dramaturgia - Nadine Schüller
Dramaturgia - Cornelia Winkler
Muzica şi pregătirea pasajelor de cor - Hennes Holz
Decorul şi costumele - Ines Unser
Decorul - Carsten Ramm
Regia - Carsten Ramm

GOETHE LENAU FAUST este explorarea unui mit. Trei texte care tratează în moduri extrem de diferit subiectul Faust. Textele sunt descompuse, comprimate, formând un nou întreg. Completată cu pasaje din opera lui Goethe, "Faust, partea a doua", mai puţin cunoscută şi aproape neluată în seamă pe scenele teatrale, şi din poemul dramatic "Faust" a lui Lenau, aproape necunoscut şi neglijat, "Faust. Prima parte a tragediei" a lui Goethe primeşte noi dimensiuni şi semnificaţii. "Dimensiuni nebănuite ale dezintegrării, ale decăderii, ale tentaţiei malefice şi ale dorinţei machiavelice de stăpânire se deschid." Într-o vreme a nesiguranţei, a schimbărilor rapide şi a crizelor, Faust nu mai găseşte niciun sens în lucrurile, care înainte constituiau viaţa pentru el. Totul în jurul lui pare să fie ruinat şi decăzut. Deoarece dorinţa sa după o cunoaştere superioară pare să fie imposibilă, face un pact cu diavolul. Faust speră că Mefisto îl poate conduce spre o cunoaştere superioară, însă acesta îl seduce iniţial doar cu aventuri amoroase. Întâi o împinge pe Gretchen spre distrugere, însă nu învaţă nimic din asta. Apoi Faust îl smulge pe elevul său, Wagner, de la studiile sale şi abuzează fără scrupule de el, transformându-l într-o marionetă. Faust este conştient acum de puterea lui Mefisto şi o foloseşte deliberat în scopuri proprii. La curtea împărătului introduce rapid banii de hârtie, care duc inevitabil la inflaţie şi ruinează statul. Va crea oameni artificiali, homunculi, cu care va dori să-şi îndeplinească visele sale de colonizare. Faust crede acum, că a atins tot ceea ce râvnea. Dar unde îl vor duce toate acestea?

Mai multe detalii: http://www.teatrulgerman.ro