Concert de zile mari, pe 11 noiembrie, la clubul orădean Blue Monday. Luna Amară a evoluat în faţa unui public restrâns (dar entuziast), nereuşind să-şi promoveze concertul în Oradea din cauza campaniei electorale - lucru sancţionat de Mihnea Blidariu prin remarci acide la adresa primăriei. Puţinătatea auditoriului nu a scăzut însă cu nimic prestaţia trupei clujene, aflat într-un nou turneu, intitulat “No Return”, după ce, în timpul verii, şi-a promovat al treilea album, Don’t Let Your Dreams Fall Asleep.

          Nu i-am mai văzut în urbea de pe Criş din 2005, când au fost la Escape, în cadrul turneului cu Asfalt, primul lor album. Pot să spun că, între timp, muzica formaţiei a evoluat serios. Cum sună Luna Amară în 2009? Încercaţi să vă imaginaţi un grunge cu accente de alternativ, peste care se suprapune un metal viguros - un amestec exploziv de Nirvana, The Cure, Metallica, Coldplay şi Rammstein. Per total, e ca şi cum aţi da pe gât vreo cinci energizante cu vodcă, după ce aţi înghiţit câteva pilule de Extraveral. Impresia de schizoid e prezentă şi în texte, care pendulează între vehemenţa protestului politic şi impulsul sinucigaş maniaco-depresiv. Am fost prea absorbit de muzică pentru a reţine playlist-ul, aşa că redau din memorie şi aleatoriu: Dizident, Ciudat, Asfalt, Roşu Aprins, În Cercuri, Albastru, Folclor, Loc Lipsă. Au fost şi câteva piese de pe noul album Don’t Let Your Dreams Fall Asleep (No Return, Chihlimbar), un album acustic, surprinzător de bine balansat şi curat. Noul chitarist, Mihnea-Andrei Ferezan (fost Tep Zepi), care l-a înlocuit pe Vali Deac, aduce un aer proaspăt, mai pop, fiind uşor detectabilă înclinaţia sa spre U2. Pentru Nick Fagadar am numai cuvinte de laudă, omul are calităţi vocale care-l plasează printre cei mai buni solişti pe care-i avem la ora actuală. Mihnea Blidariu şi trompeta sa sunt prea celebri, aşa că nu mai insist. Aş fi însă nedrept dacă n-aş pomeni de Sorin Moraru (bas) şi Răzvan Ristea (tobe), cei doi formând o secţie ritmică de invidiat. Per total, trupa are un sound foarte compact, lucrat la perfecţie, extrem de convingător. Mesajul politic al trupei (“miroase a prostie/în întreaga Românie” - Folclor) nu mai pare atât de vehement, fiind diluat de noile texte, mult mai lirice - dar la fel de radicale, estetic vorbind (“Lumea se întâmplă şi n-ai de ales e oare a ta s-o visezi? e oare a ta s-o crezi? şi ce-ai înţeles? eşti al tău să te pierzi? eşti al tău să te ierţi?” – Unghii de drac). Interesant e faptul că sound-ul trupei e, cu toate acestea, tot mai hard, prefigurând apariţia celui de-al patrulea album, pe care membrii trupei îl vor foarte electric.