BULETINISTA LA MOARA VECHE

Comedie romantica

Buletiniştii
Posted on 28 februarie 2011 by Mircea Pricăjan

Asociaţia ArtEmotion
“Buletinista”
Cu: Sebastian Lupu şi Mirela Niţă Lupu

În Oradea avem un teatru. Cu o trupă românească (“Iosif Vulcan”, desigur) şi una maghiară. Ba nu. Avem două teatre. Unul românesc şi unul maghiar. Sau încă nu. Dar vom avea… Am pierdut şirul discuţiilor pe tema asta. În tot cazul, un teatru bistoş avem. Şi e adăpostit într-o clădire mândră-foc, înălţată în timp record la începutul secolului trecut. O plăcere să-i calci pragul. O plăcere pe care noi, orădenii, aproape c-am uitat-o. De mult, foarte mult timp, clădirea de care vă vorbesc e-n renovare. Aşa că membrii trupei “Iosif Vulcan”, dimpreună cu cei din trupa maghiară, îşi ţin reprezentaţiile pe unde apucă.

Dar toate astea se leagă doar tangenţial de subiectul acestei postări. Se leagă prin numele câtorva actori ai trupei locale (româneşti) care, văzând ei cum stau lucrurile la nivel oficial, au pornit într-o aventură pe cont propriu. Şi bine au făcut! I-au zis ArtEmotion acestei aventuri şi sub stindardul ei au început o serie de spectacole “populare” în locuri mai cu vad, mai aproape de spaţiul unde-s obişnuiţi oamenii recenţi să conveargă.

Aseară ne-am urnit şi noi din calmul duminical paleuan :) . Ne-am gătit cum se cuvinte şi ne-am înfiinţat la Clubul Escape din Oradea, unde era anunţată o nouă reprezentaţie a “comediei romantice” Buletinista. (Am pus ghilimelele alea cu un scop.)

Şi bună decizie luarăm, vă spui pe şleau. Să explicitez:

Alegerea piesei (al cărui autor nici acum n-am reuşit să-l aflu) a fost deosebit de inspirată. Cu toate că din cele câteva elemente de fixare a subiectului (onomastica şi toponimele, în principal) rezultă c-ar fi vorba de-un spaţiu sovietic, undeva într-o gubernie uitată de lume, apropierea de zona noastră mioritică e-atât de evidentă, încât nu o dată m-a trecut bănuiala că piesa ar fi de fapt plăsmuirea unui român trăitor în Epoca de Aur. Pe scurt: Suntem într-un parc la ceas de seară, o domniţă cam năucă întâlneşte un bărbat cam grobian (sau el o întâlneşte pe ea), care bărbat – simplu şofer la o autobază, aflăm mai apoi – se străduieşte necontenit să-şi construiască biografii macho cu unicul scop de-a ajunge cu domniţa-n pat. Intervin răsturnări de situaţie, minciunile cad rând pe rând şi cei doi rămân într-un final despuiaţi de orice poleială, banale făpturi vulnerabile, singure, disperate, victime ale propriilor lor vieţi. – De aici şi ghilimelele mele de mai sus.

Jocul actorilor (soţii Sebastian Lupu şi Mirela Niţă Lupu) e condus cu pricepere, convingător, chiar dacă spre final forţa interpretativă dintâi mai slăbeşte (oboseala, pesemne). Schimbările bruşte de tonalitate, balansul dintre calm şi exploziv, dintre tandreţe şi agresivitate (fizică, dar mai ales verbală) menţin atenţia permanent trează. Cei doi formează, în chip evident, o echipă bună pe scenă, se completează şi ştiu să-şi acopere reciproc minorele scăpări. Trăgând linie, după o oră şi jumătate de joc neîntrerupt, ropotul de aplauze a fost într-adevăr binemeritat.

La final, întorcându-ne acasă, mi s-a năzărit că Buletinista este, în fapt, o parabolă. Şoferul de autobuz slobod la gură, perfid şi cu o mie de feţe, care nu-şi doreşte decât să ajungă sub fustele domniţei este chintesenţa politicianului de tip băsist, în vreme ce ea, credula dar şi iscoditoarea fiinţă-n căutare de căldura sentimentelor pure, mereu surprinsă când descoperă minciuna măscăriciului, suntem noi toţi. Întrucât nu o dată ne-am trezit plângând în tomberonul de gunoi (ca personajul ei spre capătul piesei), desculţi şi trădaţi în sentimente, timp în care cei care ne-au minţit ne potopesc cu injurii, arătându-ne cu degetul şi spunându-ne: “Voi sunteţi de vină că aţi scotocit în buzunare, proştilor! Nu eraţi voi liniştiţi dacă nu băgaţi un ochi în buletinul nostru şi nu vedeaţi cine suntem cu adevărat!”

Oricum aţi alege să vedeţi piesa însă, merită să o vedeţi. Nouă ne e clar că de-acu-n două săptămâni avem din nou întâlnire cu actorii reuniţi sub umbrela ArtEmotion