Ieșirea din Mecanismul Supărării

Ieșirea din Mecanismul Supărării

Supărarea nu este tristețe. Poate că, la un moment dat, tristețea are un fundament coerent. Just. Însă, când vorbim despre supărare, este necesar să conștientizăm factorul care se află în spatele acestui element. Într-adevăr, supărarea nu este un act nobil sau autonom, ci, mai degrabă, supărarea este folosită cu unul sau mai multe motive.

Iar când vorbim despre motive, vorbim și despre interes. De aceea, dincolo de lipsa evidentă de confort, se poate observa cum, de multe ori, supărarea este folosită ca un instrument egotic pentru a obține ceva în schimb. Spre deosebire de tristețe, supărarea implică foarte multă violență interioară, uneori exprimată, alteori nu.

Când se pornește în cercetarea interioară, supărarea pare că se ascunde sau că se deghizează constant. Însă, de ce oare există această pornire? De ce există necesitatea persoanei de a întreține supărarea? Sunt întrebări inevitabile în călătoria spirituală. Iar când există o deschidere suficientă, se pot înțelege și trascende acele momente când egoul pare că are nevoie să fie supărat.

Nu este vorba despre negarea supărării, nu este vorba despre forțarea unui zâmbet. Pur și simplu, este necesară recunoașterea independenței față de cele două și, implicit, independența față de polaritate. Pentru că nu ajută cu nimic dacă se aleargă după plus, doar pentru a scăpa de minus. Privirea liberă este privirea neatinsă de plus și de minus.

Bineînțeles, supărarea nu este o reacție de scurtă durată. La o privire atentă, se poate vedea că supărarea aduce păstrarea unui bagaj deranjat de anumite circumstanțe, care, la un moment dat, ajunge la o dezvoltare atât de puternică, încât își deprinde chiar abilitatea de a controla persoana. Nu puținele au fost experiențele în care anumite persoane au acționat fiind deținute și dirijate de supărarea interioară.

Însă, cu toate astea, supărarea poate reprezenta și un adevărat elixir spiritual. Chiar dacă această asociere poate părea cel puțin ciudată, se poate vedea că în clipa în care nu se mai luptă cu supărarea și, implicit, când supărarea este privită din atenție, apare recunoașterea nemijlocită a independenței față de ea și, mai important, recunoașterea independenței față de cel care întreține supărarea.

Sinele Intrinsec nu este supărat. Nu are de ce. În absența “celuilalt”, nu există raportări relaționale. Doar eul poate întreține supărarea, ca urmare a unor poziționări. De aceea, aceasta este o invitație la transcenderea eului și la întoarcerea la Adevărata Natură a Realității. La Unicul și Același Sine. Iar supărarea este doar un pretext. Ce-i drept, unul foarte interesant. Și surprinzător.

Informaţii organizatorice:
Data: joi, 9 august 2018
Ora de desfăşurare: 18:00 – 20:00
Locaţia: A2 Studio, Str. Academiei, nr. 2, etaj 2 (zona Universitate)
Îndrumător: Cătălin Manea
Contribuţie sugerată: 35 Lei

Mai multe detalii: http://catalin-manea.com/bucuresti-eliberarea-din-suparare/