Ion Barladeanu - Fat Frumos cel urat

„Există un mit fascinant al omului aflat la marginea lumii care duce o existenţă psihopompă dincolo de convenţii sau conforturi burgheze. Fiecare societate are nevoie de aceşti oameni care trăiesc atît înăuntrul, cît şi înafara ei. Ei sînt creatorii discursului critic, ironiştii, cinicii, libertinii sau nebunii care pun bazele filosofice ale civilizaţiei occidentale. Filosofia occidentală abundă în exemple: Socrate, Antistene, Diogene cinicul, Montaigne, Rousseau sau Nietzsche sînt momente de acest tip. Ei sînt acele spirite libere care fac cu putinţă discursul coroziv într-o societate deschisă. Acest discurs acid produce autoreglări sociale foarte importante. Istoria gîndirii libere europene este mai mult sau mai puţin un episod din această galerie a oamenilor care fie refuză să joace după regulile canonice de la un moment dat şi duc o existenţă contrariantă, fie chestionează status quo-ul.

Ion Bîrlădeanu a avut o existenţă de acest tip. Este născut în 1946 şi de mai bine de treizeci de ani a evitat să devină un „cetăţean onorabil”. Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douăzeci de ani pleacă din satul său natal (Zăpodeni, judeţul Vaslui) şi începe să muncească la stuf în Tulcea sau docher în Constanţa. În Bucureşti este pe rînd gropar, tăietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului.

După 1989 trăieşte din resurse marginale ocupîndu-se ca un free lancer de selectarea gunoiului într-o curte de bloc de pe strada Moşilor şi face mici servicii locatarilor. Nu îşi întemeiază o familie şi nu se mai angajează. În toţi aceşti ani, Ion Bîrlădeanu îşi întreţine însă un proiect artistic pe care îl arată „doar cîtorva oameni deştepţi”. El a făcut ceea ce orice artist ar trebui să facă fie literal, fie metaforic: a parcurs drumul riscant în acel no man’s land unde fiecare societate îşi leapădă măştile. Groapa de gunoi este unul dintre aceste locuri. Aproape toată informaţia culturală a unei culturi ajunge sa fie aruncată la gunoi. E un loc bun pentru un autodidact şi pentru oricare căutator.

Prin existenţa lui, Ion Bîrlădeanu a selectat timp de mai bine de treizeci de ani imagini din reviste şi a realizat o serie de colaje unice. Le compune cu intenţia de a face filme. Porneşte de la un talent nativ de desenator şi, dorindu-şi să regizeze sau să joace în filme creează o lume imaginară proto-pop ce este cu douăzeci de ani înaintea unei receptări româneşti, deoarece stilistica pop este o realitate post-decembristă în România, o consecinţă directă a societăţii de consum.

El creează cu resurse minimale o fotogramă cinematică care spune de fiecare dată o poveste completă. Toate colajele sale sînt o întîlnire foarte specială de artă pop hibridată de un filon suprarealist – dada. Şi totul respiră un aer melancolic de gulag comunist în care lumea filmului şi a brandurilor păreau singurele toposuri posibile ale libertăţii. Expoziţia „Făt Frumos cel Urît” se va concentra pe seria de colaje de la începutul anilor 80 ale lui Ion Bârlădeanu, colaje ce construiesc o lume suprarealist-grotescă în care totul e posibil. Ele au fost făcute într-o perioadă în care nimic nu era posibil. În succesiunea aproape cinematică a lucrărilor există o ocurenţă a imaginii vagabondului care animă şi dă tensiune acţiunii. El este chiar nea Ion – „Făt Frumos cel Urît” un personaj care a trăit în cîţiva ani cîţi alţi artişti trăiesc într-o viaţă.”

(Dan Popescu)