Vita, morte e miracoli

Artist: Michele Bressan, text: Simona Vilău

Trecerea “ochiului mobil” al lui Michele Bressan prin viețile altora ne aduce la o limită a confidențialității, o graniță pe care o resimțim ca pe o violență, „o linie imaginară concretizată prin violență”, așa cum inspirat afirma artistul italian Gilberto Zorio. Și vorbim aici despre o violență a atenției exacerbate, a documentaristului care observă cu interes și neoprită curiozitate viața și gesturile unor colonii de animale exotice.

La fel cum Pier Paolo Pasolini i-a atribuit lui Edipo Re o coloană sonoră din spațiul carpato-danubiano-pontic fără „a cere permisiunea”, deoarece între cele două realități nu există un permis de trecere posibil, ci doar transgresiune și, implicit, imaginație (adică libertate totală), Michele Bressan oferă atenție și concentrare prin cel de-al treilea ochi, al camerei de luat vederi, unor oameni aflați în cele mai intime și venale ipostaze.

Fie că voyeurismul său se petrece în mulțimi mânate de tumult religioso-superstițios (vezi Flori la Sf. Dumitru) sau se racordează la scene plictisitoare de amiază din balcoanele de cartier urban românesc (vezi Fifth, Sixth & Seventh Floor), rezultatul este același. Se creează un suspans demn de cele mai palpitante aventuri krimi din filmele de referință, ne întrebăm dacă se întâmplă ceva acolo cu adevărat sau totul este în imaginația noastră nerăbdătoare.

Modul în care camera mult prea curioasă a lui Bressan filmează ochii unui invalid orb șantajează emoțional privitorul și îl catapultează într-un religios rezidual, al „vieții, morții și miracolelor”.

Țipătul „mut” al acestui episod devine mai puternic decât o artilerie gata pregătită de război. Te îndeamnă să participi sau să fugi! Totul este permis, florile sunt pestilențiale iar miracolele există! Michele Bressan a fost acolo.
(Vita, morte e miracoli – scena unei crime perfecte,text de Simona Vilău)

„miracolele sunt simple / ceea ce-mi este imediat / tot ce trebuie să știi / procesiunea de la Mitropolie / fotografii / ce este expus, dar neobservat / ironia este un produs al întâlnirii mele cu / cotidianul / vita, morte / Am ales / din jurul lui / cum pot fi recunoscut / Materialul filmat / am fost adus.” (M.B.)

Michele Bressan (n. 1980, Trieste, Italia)

Din 1994 rezident în București.
A expus la: Mois de la Photo Paris, ESSL Museum Wien, Muzeul Național de Artă Contemporană București, St-art Fair Strasbourg, Preview Berlin, Performance Art Institute San Francisco, Muzeul Național de Artă Brukenthal Sibiu, Institutul Cultural Român Paris, Neuen Museum - Bauhaus Universitat Weimar, "Videozone V Biennial " Tel-Aviv, Accademia di Romania di Roma, Biennale di Venezia - Padiglione Italia nel Mondo 2011.
A câștigat ESSL Award 2009, Surexposition Award 2008 și în 2010 bursa "Constantin Brâncuși", la Cité Internationale des Arts Paris.

Evenimentul se va inaugura în cadrul NAG#5 și va putea fi vizionat până la orele 4:00 a.m. în zilele de 10-11 iunie 2011.

Mai multe detalii: http://www.michelebressan.ro