"ROMÂNIA. Închis pentru inventar"

O poveste dulce amara despre o lume disparuta sau nu in ’89. O calatorie in timp, o rememorare a trecutului acestui popor. Un spectacol vintage.

Cu: Dragos Huluba, Eduard Adam, Violeta Huluba
Regia: Dragos Huluba
Light design: Sorin Vintila

O poveste dulce amara despre o lume disparuta sau nu in ’89. O calatorie in timp, o rememorare a trecutului acestui popor. Un spectacol vintage.
“Ne-am imaginat un scenariu suprarealist. Cum ar fi daca la intoarcerea in tara am gasi sub inscriptia ROMANIA, o alta, scrisa de mana, in graba: “Inchis pentru inventar”. Romani cu bagaje, copii, turisti, straini, televiziuni, toti privind peste gard in Romania aflata dintr-o data la un moment important. O dare de seama in fata istoriei sau pur si simplu un pas suspendat in aer, venind dintr-o intrebare legitima: si totusi cine am fost noi in anii “aceia”. Ce am gandit, ce am visat, cu ce ne hraneam existenta, cum era soarele, aerul, apa, dragostea, rasul, durerea. Erau la fel ca acum sau erau estompate de un sistem inchis si opresiv? Sau poate erau mai colorate, mai pline de subsatanta intr-o lume in care imaginatia era un loc de refugiu. Acest spectacol nu este o teza sau o lectie de istorie. E doar o insiruire de diapozitive colorate sau alb-negru reprezentand imagini din viata unor oameni din acea lume.”
Despre romanii care au incercat sa emigreze in perioada comunismului s-a scris mult. Despre Securitatea care pandea fiecare miscare s-a tot vorbit. Pentru cozile interminabile de la carne, lapte si fructe stau marturie numeroase fotografii si relatari din epoca. Dar cum era, de fapt, viata de zi cu zi a unei familii din Romania? Care erau problemele si bucuriile lor?

România. Închis pentru inventar este suma evadărilor între patru pereţi, prin intermediul unei reviste, Paris Match, rezultatul rezistenţei în şoaptă, în ani tulburi, şi plusul alcătuit din toate minusurile posibile. Un spectacol simplu, proaspăt şi inocent, inteligent şi blând cu spectatorii săi, un colaj de gesturi mici, bântuite de amintiri mari. Trei actori şi-au pus la cale toată imaginaţia lor, încercând să refacă firul aproape rupt al unor biografii anonime, universal valabile. Dragoş Huluba şi Violeta Huluba joacă rolurile tinerilor căsătoriţi cărora le este demolată casa şi care sunt mutaţi la bloc, într-un apartament prea mic pentru visurile lor. Aici, ei încearcă să spere şi să trăiască, de aici pornesc toate proiecţiile lor fanteziste.

La un miting, tânărul face un troc cu un alt aplaudac: un salam pentru un vis sau mai multe. Schimbă carnea pe o revistă franţuzească, până acasă se simte urmărit, dar în apartament, cu uşa ferecată, deschide revista şi se imaginează subit, alături de soţie, la Paris şi la New York.

În cutia de chibrituri în care ard mocnit visele lor, cei doi mituiesc un securist (Eduard Adam) cu o portocală, ca să-l îndepărteze de radioul lor, la care ascultă Europa Liberă; vor să facă dragoste iarna, în apartament, dar constată că sunt îmbrăcaţi prea subţire; vor să se uite la Dallas, dar se ia curentul. Dar tot aici se vor iubi, indiferent de orice disconfort, având ca fundal sonor melopeea Trei culori cunosc pe lume. În faţa blocului se vor bate cu vecinii, pentru un singur ou de găină, şi aproape că vor pierde lupta cu ei înşişi.

Fără să-şi propună să fie aspru cu epoca pe care o descrie, spectacolul regizat de Dragoş Huluba este format din multe scene simple, sudate printr-o emoţie continuă de un spirit ironic, învins, uneori, de fatalitatea evenimentelor pe care le ironizează.

Actorii duc mai departe bogăţia descriptivă a limbajului non-verbal, acumulată în ani mulţi de antrenament la şcoala lui Dan Puric. Şi sunt trei dintre aceia buni din Compania Passepartout Dan Puric.

Mai multe detalii: https://www.teatrulmetropolis.ro/spectacole#/detalii/117