Sta sa ploua

"Stă să plouă e momentul ăla suspendat în care urmează să se întâmple ceva... bun sau rău... nu mai are nici o importanţă... e starea de dinainte de... asta e stă să plouă! " Lia Bugnar

Doua reprezentatii pentru toata lumea: de la ora 19 si de la 21.

"Sta sa ploua"
cu:
Tania Popa
Maria Buza
Antoaneta Cojocaru
Marius manole

Scenografie: Dragos Buhagiar
Muzica: Vlaicu Golcea
Regia: Lia Bugnar
Productia: Teatrul LUNI de la Green Hours (2006)

"În piesa Liei Bugnar, Stă să plouă anunţă nu starea vremii, ci emoţiile celor trei fete care te cuceresc de pe scenă. Stă sa plouă le cheamă pe ele, iar asta e una dintre micile surprize pe care ţi le rezervă textul Liei Bugnar, montat tot de ea la Green Hours. Cele trei fete din piesa Liei stau cu chirie şi se pregătesc pentru debutul muzical sub numele de Stă să plouă. Faci cunostinţă cu ele între două paturi, trei scaune, un telefon si un aragaz cu butelie, inspirat aranjate în mijlocul sălii. Fetele curăţă doi cartofi şi o treime pentru fiecare, îi pun la fiert şi işi dau seama că astăzi vine Paul, proprietarul. Iar ele n-au 200 de dolari pentru chirie. Nimic care să-ţi atragă atenţia până aici, în afara dialogului absurd, în care fetele fac haz de necaz pe problema cartofilor. Ceva de genul: Azi n-avem piure de cartofi. Asa că o să mâncăm piure de cartofi. La o simplă lectură, un astfel de dialog pe mai multe rânduri pare forţat. Însă cele trei actriţe reuşesc să-şi dozeze foarte bine tonul indignat sau surprins, astfel încât replicile sună credibile şi pline de haz. Iar în rolul lui Paul, tânărul proprietar care ascultă pe la uşi şi le iartă mereu pe fete de plata chiriei pentru că e îndrăgostit de una din ele, Marius Manole arată că poate juca relaxat, dar la fel de convingător ca în rolurile sale din categoria grea. Faptul că cele trei personaje cântă, ceea ce textul intârzie în mod deliberat să anunţe, adaugă savoare spectacolului. Când interpretează cântecul scris de Vlaicu Golcea, actriţele te conving că ar putea chiar incerca, asemenea personajelor, o carieră muzicală. Dar nu artificiile te vor câştiga de partea Jenei, a lui Peti si Cuce.
Actriţele reuşesc să-şi imbrace personajele în emoţie simplă, dar reală, care te atinge. Când povesteşte, în rolul atrăgatoarei Peti, despre cum era în copilărie grasa clasei şi făcea totul ca sa fie în graţiile colegilor, Antoaneta Cojocaru chiar plânge. Toţi actorii reuşesc să schiţeze ca nişte filigrane tandreţea şi inocenţa dintre personaje. Iar asta te apropie de scenă, oricât de mică şi banală arată povestea care se întâmplă acolo."
Cătălina George, Cotidianul, 26 aprilie 2006