TEATRU: CUM AM DRESAT UN MELC PE SANII TAI, de Matei Visniec

CUM AM DRESAT UN MELC PE SANII TAI, de Matei Visniec. Distributia: Diana Giubernea si Viorel Ivanciuc. Regia- Mona Gavrilas. Durata spectacolului- 1h 40 min fara pauza. PREZENTAREA SPECTACOLULUI- Textul m-a captivat din primele clipe, o muzicalitate aparte a cuvintelor, o incursiune in alta lume, a imaginatiei,a viselor...mi-am dorit imediat sa montez textul si asta s-a si intamplat avanpremiera a fost pe 30 iunie 2012, iar pe 19 noiembrie 2012 Matei Visniec a vazut spectacolul si ne-a lasat cateva randuri ca amintire : " Eu Calul Troian, Matei Visniec am intrat definitiv in misterul acestui frumos spectacol". Spectacolul urmareste destinul celor doua persoane- EL SI EA. Eternul EL si etrena Ea.O poveste de dragoste aparte, nemaiintalnita si totusi foarte cunoscuta noua. Asta face ca textul sa fie cu totul si cu totul aparte. Ne regasim toti in textul jucaus al lui Matei Visniec.O abordare inedita a relatiilor umane, o redescoperire a sufletului uman totodata. O bucurie imensa. Spect este o intospectie a sufletului,a relatiilor, a sentimentelor. ( ca si cum ai sonda aerul). Spect e romantic, poetic, viu, adrevarat.VISUL si VISAREA ocupa un loc extrem de important . Suntem parca mai puternici si mai curajosi daca avem puterea de visa.Si asta a facut si Visniec cu acest text, absolut remarcabil.Spectacolul este plin de o poezie speciala in care umorul fin are un rol foarte important si dinamizeaza personajele.DUBLUL din noi este practic tema spectacolului. Nu suntem singuri, mereu e altcineva in noi .In corpul si mintea noastra mai este cel putin o persoana, care este de fapt in visele noastre.Practic o alta lume, poate mai frumoasa, poate mai armonioasa, poate mai buna. O alta lume in care suntem LIBERI si FERICITI, in care suntem asa cum ne-a facut universul.Poata spre visare e mereu deschisa in acest spectacol si astfel si speranta, spre frumos ,armonie si iubire.Visul e poarta noastra spre libertate si doar cei curajosi lasa poarta deschisa. Noi am deschis-o si speram sa intre cat mai multi doritori pe ea. Mona Gavrilas.

In amintirea unei seri de teatru adevărat, pentru care îţi mulţumesc... O seară care a reuşit să mă surprindă...Mai port încă pe tălpile pantofilor urmele frunzelor... de salată!...Da, aţi citit bine!...Şi ce dacă, unii au călcat în picioare frunzele ruginii ale toamnei, în căutarea romantismului...Mi s-a părut cu-atât mai neobişnuit, mai neaşteptat, mai non-conformist...să-ţi conducă paşii pe trepte, nişte banale frunze de salată...Spuneam că mai port, încă, urma acelor frunze şi, scrisul de pe ele mi s-a întipărit ca o pecete, mai întâi pe tălpi, apoi s-a insinuat în suflet... Ca o aducere aminte a unei ieşiri din spaţiul temporal obişnuit, ca o evadare miraculoasă dintr-un corset care începuse să mă sufoce. E neobişnuit, nu-i aşa, să primeşti o invitaţie la teatru, în spaţiul unui apartament, dintr-o frumoasă casă, de la începutul secolului trecut, aflată pe una din străzile tihnite ale Bucureştiului istoric.Ai sentimentul că joci într-un scenariu de film, pe care n-ai apucat, încă, să-l citeşti sau că te afli la un soi de "blind date", ...cu teatrul.Piesa lui Matei Vişniec devenea, în acel moment un soi de personaj nevăzut care-i îi aducea la un loc pe cei câţiva oameni ce fuseseră invitaţi, dar nu se cunoşteau între ei.Ne-a unit însă, iubirea pentru teatru, ca artă, acel teatru adevărat, frumos, curat şi sincer, cum nu mai văzusem, în ultima vreme, în sălile consacrate de teatru.În acel frumos apartament de vilă, în acea sală amenajată cu fotolii în stil baroc şi tablouri pe pereţii patinaţi în culoarea somonului, timpul a căpătat o altă dimensiune. Piesa scrisă pentru două personaje, de Matei Vişniec a fost un fel de liant între actorii-gazdă şi spectatorii-prieteni.Trăiam cu toţii, la aceeaşi intensitate, toată gama aceea complicată de trăiri şi emoţii, atăt de specifică textelor lui Vişniec.O experienţă memorabilă care mi-a încălzit sufletul, trezind la viaţă resorturi şi senzaţii pe care le credeam amorţite sau uitate.Şi, voi mai purta,încă, în suflet, amintirea scrisului cu cariocă n neagră, pe frumoasele, delicatele, expresivele frunze...de salată. Irina Irszai ( prietena apropiata a Salonului de Seara si oaspete de onoare ce a fost prezenta alaturi de dramaturg si marea actrita Simona Bondoc la premiera.