Rashid URI - Mercutio’s closet

Pictura, alături de celelalte forme de expresie creativă din artele vizuale, este cel mai eficient mod de comunicare, atunci când este perceput și interpretat ca un mediu de transmitere a mesajului. Este o convergență care dă formă intențiilor și condiționărilor relației de comunicare ale acestei forme de inteligență creatoare. Nu mai puțin, se susține pe ideea unei structuri pictoriale care susține acest gând, originată în teoreme filosofice.

Rashid Uri, prin lucrările sale abstracte, problematizează concepția ideală de a surprinde un mediu în căutarea unei identități care se deplasează mereu, rătăcind, de la un punct la altul, urmărind culoarea de pe pânză, în speranța că pensula va putea determina următorul cel mai apropiat punct al adevărului pictorial.

Fiecare mișcare devine din ce în ce mai esoterică în abordarea sa dar, în același timp, este obligată să-și justifice acțiunea printr-o fundamentare teoretică.

Drept rezultat, artistul trebuie să facă față unei dogme care implică o analiză a interpretărilor greșite ale semnului și semanticii artei, afirmând încă o dată semnificația susținerii pe baze teoretice a picturii.

Astfel, având toate acestea în vedere, este nevoie să lărgim aria de analiză și de referințe filosofice, de vreme ce artistul se vede obligat să-și extindă conștiința percepției și a demersului intelectual.

Este evident că artistul pretinde o evaluare care să fie în cunoștință de cauză a poziției sale în raport cu societatea și cultura, evaluare care ar promova întâlnirea dintre cele două, cu toate ramificațiile și implicațiile legate de existența noastră și, în același timp, cu mediul ales pentru a-și elabora cunoașterea de sine. Aceasta este cauza și dilema expresiei artistice.

Lăsând deoparte aceste considerații, trebuie analizată cu atenție culoarea și efectele sale. Încă de la primele tușe, privitorul poate trasa munca artistului, care se prefigurează de-a lungul unei direcții care tinde să coloreze transparența.
De obicei, pictura este rezultatul unor proceduri distincte la care este supusă lucrarea în realizarea sa, conectată la acea parte de controlare secvențională a zonelor de culoare, care, în cele din urmă, subliniază dinamismul gestului pictorial.