Accesarea şi Permiterea Intuiţiei

Accesarea şi Permiterea Intuiţiei – Conferinţă Spiritualitate în Constanţa

Ceea ce pare a fi un merit personal, este, de fapt, o tentaţie de a părea ceva. În ceea ce priveşte călătoria spirituală, este necesară o recunoaştere concretă a tendinţelor de camuflare şi de protecţie faţă de realitate, pe care sinele egotic le foloseşte pentru propria devenire şi supravieţuire preferenţială.

Este foarte tentant să crezi că ai un merit în călătoria spirituală. Nu ai niciun merit. Iar aceste cuvinte dor, dacă are loc o raportarea la sacrificiile făcute, la compromisurile rememorate sau la lacrimile vărsate de durere, frică sau suferinţă. Pentru o clipă, este momentul unei sincerităţi totale. Orice raportare a identităţii la un eu personal, conduce la amplificarea supunerii faţă de subiectivitate, ceea ce provoacă o amplificare evidentă a separării.

Toţi călătorii spirituali au avut experienţe diferite, personale şi speciale, în accepţiunea lor. Însă, vine o clipă când este necesară renunţarea la ataşamentul faţă de tot ceea ce a condus până aici. Propriile puteri au fost utile, deoarece fără acestea nu ar fi existat o călătorie spirituală. Dar, dacă vorbim despre sinceritate, este necesar să observăm că transcenderea separării va avea loc odată cu lipsa de acţiune centrată pe subiectivitate şi, implicit, lipsa de acţiune centrată pe sinele construit prin timp.

Aşadar, se poate spune că intuiţia va rămâne ca o emanaţie impersonală a lipsei de distorsiuni a realităţii, provocată de sinele subiectiv, care îşi urmăreşte propria devenire. În clipa raportării la propriul conţinut, subiectivitatea este hrănită, ceea ce conduce la o separare implicită faţă de intuiţie. De fapt, intuiţia niciodată nu este absentă, însă hrănirea principiului separator şi individualist, nu permite scufundarea concretă în claritate şi deschidere.

Intuiţia nu poate fi activită sau accelerată, deoarece aceasta nu este un eveniment la care se poate ajunge prin urmarea unor paşi concreţi ai unui sistem spiritual. Ca şi claritatea, intuiţia este prezentă în fiinţă chiar şi în această clipă, iar factorul care nu permite accesarea intuiţiei este chiar raportarea excesivă la fenomenul subiectiv şi izolat, numit “eu“.
Odată cu transcenderea izolării, nu mai există controlul împuternicit de o devenire preferenţială, ceea ce conduce negreşit la lipsa de învestire în subiectivitate. Astfel, are loc scufundarea în claritate şi accesarea implicită a intuiţiei. Întoarcerea conştientă la simplitatea Prezenţei Fără Formă.

Intuiţia nu este un premiu spiritual. Intuiţia este deja prezentă, însă căile de expresie ale intuiţiei sunt blocate de hrănirea subiectivităţii. Aşadar, intuiţia nu trebuie activată. Deja este. Însă, cum ne putem scufunda în Ceea Ce Dintotdeauna Suntem, dacă noi hrănim permanent ceea ce credem că suntem?

Mai multe detalii: http://catalin-manea.com/accesarea-si-permiterea-intuitiei-conferinta-constanta/