poze  in cautarea cititorilor celebri prezinta labirintul semnelor umberto eco timisoara

„În căutarea cititorilor celebri” prezinta:"LABIRINTUL SEMNELOR – UMBERTO ECO" - Timisoara

Timis , Timisoara. Joi 23 Septembrie 2010 18:00
Librăria Cărtureşti,str. Mercy, nr. 7

Categorii: Conferinte si Seminarii

Atelier de lectura

Invitaţie la întâlnirea din septembrie a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, de joi, 23 septembrie 2010, ora 18.

„Nu m-am îndoit niciodată de adevărul semnelor, Adso, ele sunt singurul lucru pe care-l are omul la îndemână pentru a se descurca în lume. Ceea ce nu am înţeles eu era legătura dintre semne.” (Umberto Eco, Numele trandafirului) Suntem înconjuraţi de o pleiadă de semne, realitatea ni se înfăţişează sub forma unui neîntrerupt bombardament informaţional, care ne invită la o continuă şi neobosită selectare, procesare, corelare şi interpretare a semnelor ce se perindă haotic prin faţa ochilor noştri. Adevărul semnelor nu poate fi pus la îndoială, ele sunt punctele de susţinere ale labirintului fluid al lumii, doar că ele nu rămân niciodată izolate, ci se înlănţuie în mintea noastră întocmind hărţi de ipoteze ce le falsifică, le deformează şi le transfigurează după chipul şi asemănarea propriei noastre fantezii. Iată provocarea întâlnirii din septembrie a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, de joi, 23 septembrie 2010, ora 18, cu tema LABIRINTUL SEMNELOR – UMBERTO ECO, NUMELE TRANDAFIRULUI: plonjarea în mirajul labirintului semnelor, cu deschiderile şi închiderile lui, cu bucuria descoperiririi unor noi fire ale Ariadnei, dar şi cu riscurile rătăcirii printre suprainterpretări delirante. Am ales ca punct de pornire pentru întocmirea acestui sinopsis al deliciilor şi caznelor interpretării inepuizabilului labirint al semnelor savurosul roman al lui Umberto Eco, Numele trandafirului, apărut într-o nouă ediţie la Editura Polirom în 2010.

Aparent un roman poliţist cu acţiunea transmutată în fascinantul Ev Mediu (cum a şi fost citit de cei mai mulţi dintre cititorii care l-au convertit într-un bestseller), Numele trandafirului se dovedeşte a fi mult mai mult decât atât, complexitatea sa dovedindu-se o replică ficţională, în oglindă, a labirintului semnelor ce alcătuiesc complexa noastră realitate. Firul epic se desfăşoară fără poticneli, construind impecabil o tensiune calculată minuţios pentru a captiva şi intriga cititorul, urmărind ancheta detectivistică a călugărului franciscan Guglielmo de Baskerville, povestită la bătrâneţe de către secretarul şi discipolul său, novicele benedictin Adso din Melk, cu scopul elucidării şirului de crime ce tulbură viaţa tihnită a unei mănăstiri din secolul al XIV-lea. Acţiunea se desfăşoară, simbolic, în şapte zile secţionate de orele canonice benedictine (Matutini, Laudi, Prima, Tertia, Sexta, Nona, Vesper şi Completa), care imprimă textului o armonie ritmică şi care gradează tensiunea intrigii policierului. Locul crimelor misteriose este o abaţie ambiguu situată într-o zonă muntoasă din nordul Italiei, care oferă nu doar cadrul unor intruziuni în viaţa de obşte a unei mănăstiri benedictine, ci şi prelejul unor incursiuni într-un labirint construit cu precizie matematică, adăpostind o impresionantă bibliotecă interzisă. Aceasta se află în centrul romanului, ea fiind labirintul ce îi oferă lui Guglielmo semnele din care îşi construieşte urzeala anchetei pe ipoteze ce se vor dovedi în final false, dar care îl conduc înspre adevăratul criminal, ironia finalului romanului constând tocmai în ezitarea între a interpreta interpretarea lui Guglielmo drept izbândă sau înfrângere.

Discuţiile noastre se vor focaliza pe câteva întrebări provocatoare:

* Care sunt implicaţiile simbolice ale labirintului bibliotecii?
* Cum modifică finalul romanului convenţiile policierului, este Guglielmo un vizionar sau un înfrânt?
* Este lumea lui Umberto Eco o afirmare a haosului, libertăţii şi relativităţii sau există un neaşteptat sens în câmpul posibilităţilor şi o uimitoare coerenţă în peisajul aleatoriului?

Aşadar, vă aşteptăm la întâlnirea din septembrie a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, cu tema LABIRINTUL SEMNELOR – UMBERTO ECO, NUMELE TRANDAFIRULUI, care va avea loc joi, 23 septembrie 2010, ora 18, la Librăria Cărtureşti Mercy din Timişoara!

Din această toamnă vă vom prezenta, odată cu invitaţia la întâlnirile noastre, notele de lectură ale unor cititori din atelierul nostru de lectură, care să vă deschidă apetitul pentru discuţiile de la întâlnirile noastre. Prima noastră cititoare, care deschide seria notelor de lectură este SNEJANA UNG, elevă în clasa a X-a la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara; în continuare găsiţi o scurtă autoprezentare şi eseul ei despre misterele bibliotecii din Numele trandafirului:

Numele meu este Snejana Ung, îmi place foarte mult să scriu, să citesc si să dansez. Mă intereseaza cam tot ceea ce ţine de cultură şi îmi place să aflu lucruri noi. Sunt o fire sociabilă şi îmi place să lupt pentru ceea ce-mi doresc.

Numele trandafirului – un titlu interesant, titlul unei cărţi scrise de Umberto Eco. Dar dincolo de coperta pe care este aşternut acest titlu se află conţinutul cărţii, unul la fel de interesant ca şi titlul. Pe lângă prezentarea evenimentelor dramatice am descoperit că în acest roman există o încărcătură filozofică deosebită, evidenţiată prin discuţiile purtate între personaje. După lectura integrală a romanului am început să meditez asupra celor mai interesante fapte, lucruri şi personaje. M-au impresionat în mod deosebit personajul Guglielmo, crimele nenumărate din abaţie, structura bibliotecii, precum şi misterele acesteia şi finalul romanului. Cu toate acestea, atenţia mea s-a oprit asupra bibliotecii.

Ori de câte ori aud cuvântul “bibliotecă”, în primul rând, gândul îmi zboară la mirosul acela puternic de cărţi, la o linişte deplină, ceea ce este contrar celor întâmplate în roman. Am găsit în acest roman o bibliotecă plină de mistere, uciderea călugărilor fiind strâns legată de acest loc. În al doilea rând, prin cuvântul “bibliotecă” înţeleg bucuria de a împărţi cunoştinţele dobândite cu cei din jur, un mijloc de cunoaştere. În romanul lui Umberto Eco biblioteca, deşi există, pare a nu exista, accesul în bibliotecă fiind strict interzis: „ – Poţi umbla prin toată abaţia, am spus. Dar desigur, nu prin ultimul etaj al Edificiului, în bibliotecă”. Într-o discuţie purtată între Guglielmo si Abate, acesta din urmă spunea că: „Monasterium sine libris est sicut civitas sine opibus, castrum sine numeris, coquina sine suppellectili, mensa sine cibis, hortus sine herbis, pratum sine floribus, arbor sine foliis…”.Aşadar, manăstirea are nevoie de cărţi, dar la ce ajută acestea dacă nu pot fi citite?

Cu toate acestea, biblioteca a început să mă fascineze cu adevărat odată ce Guglielmo şi Adso au pătruns în acest “labirint”, aşa cum o numise acesta din urmă. Înainte de a intra în bibliotecă, cei doi auziseră că există posibilitatea ca biblioteca să fie bântuită. Fireşte, teama i-a cuprins şi pe ei, mai ales că au decis să viziteze biblioteca noaptea. Dar ceea ce călugării numeau fantome erau doar lucrurile născocite de constructorii iscusiţi ai bibliotecii. Astfel, la prima vedere, lucrurile lumeşti speriau călugării, împiedicându-i să intre în bibliotecă. Am aflat despre puterea oglinzilor, am aflat ce pot face substanţele care pot da năluciri, precum şi despre existenţa unor crăpături misterioase în pereţi. Mai mult decât atât, m-a impresionat faptul ca autorul îl scuteşte pe cititor de orice efort de a înţelege ce rol aveau acestea, înţeleptul Guglielmo oferind toate informaţiile necesare. Aşadar, oglinzile, în funcţie de suprafaţa lor, puteau mări obiectele sau să facă în aşa fel încât imaginile să apară răsturnate sau oblice, puteau să facă dintr-un obiect mic unul mare si invers, de unde Adso trage concluzia că „Astea sunt stafiile pe care unii spun că le văd noaptea în bibliotecă?”. Dar stafiile puteau lua naştere şi din nişte ierburi magice, capabile să dea năluciri („Cineva punea noaptea ierburi magice pentru a-i convinge pe vizitatorii nepoftiţi că biblioteca este păzită de prezenţe drăceşti”). Iar crăpăturile misterioase aveau rolul de a întări ceea ce oglinzile şi ierburile magice arătau: că biblioteca este bântuită. Aceste crăpături dădeau impresia că o stafie ar umbla prin încăpere, dar şi de această dată, Guglielmo lămureşte totul: „E limpede, a spus în cele din urmă, şi mi-a arătat două puncte pe doi pereţi faţă-n faţă, aşezate la înălţimea unui stat de om. Se deschideau acolo două crăpături înguste, de care, apropiind mâna, puteai simţi aerul rece care venea din exterior. Apropiind apoi şi urechea de ele, se auzea un vuiet, ca şi cum de afară ar fi bătut vântul”. Dar aceste crăpături aveau rol dublu: în primul rând, erau necesare, reprezentând un sistem de aerisire al bibliotecii, iar în al doilea rând, la fel ca oglinzile şi ierburile, erau „creatoare de stafii”.

Totuşi, dincolo de imaginaţie, ficţiune şi lumi ireale, se află calcule şi figuri geometrice. Am descoperit structura bibliotecii, care a fost creată cu ajutorul matematicii deoarece “Cunoştinţele matematice sunt idei construite de intelectul nostru în aşa fel încât să funcţioneze întotdeauna ca adevărate, sau pentru că sunt înnăscute, sau pentru că matematica a fost inventată înaintea celorlalte ştiinţe. Şi biblioteca a fost construită de o minte omenească, minte care gândea în mod matematic, pentru că fără matematică nu faci labirinturi”.

Din punct de vedere structural, biblioteca era formată din camere heptagonale şi camere pătrate, mai exact “Biblioteca avea cincizeci şi şase de camere , dintre care patru heptagonale şi cincizeci şi două mai mult şi mai puţin pătrate şi, din acestea, patru sunt fără ferestre, în timp ce douăzeci şi opt dau în afară şi şaisprezece înăuntru”. Dar ceea ce transformă biblioteca într-un labirint este faptul că unele camere permit trecerea în altele, unele într-o singură cameră, iar altele nu permit trecerea în nicio altă cameră.

M-a impresionat faptul că fiecare încăpere a bibliotecii era notată cu câte o literă, astfel luând naştere unele cuvinte, precum: Hibernia, Fons Adae, Aegypus, Anglia ş.a. Cărţile erau aşezate în bibliotecă după ţara de provenienţă. Structura bibliotecii este una foarte interesantă, biblioteca fiind concepută după o hartă a lumii.

De asemenea, mi-a placut biblioteca deoarece este plină de mistere, are legătură cu moartea călugărilor, iar răspunsul pe care Guglielmo îl căuta se află aici. Cel mai mare mister al bibliotecii este intrarea în “finis Africae”, un mister greu de dezlegat, dar nu imposibil. Totuşi, pentru a-l dezlega e nevoie de multă muncă, răbdare şi înţelepciune, virtuţi pe care, din fericire, protagoniştii romanului le aveau. Astfel, ei reuşesc să intre în „finis Africae” deoarece „Oglinda era o uşă, cu ţâţânile pe partea stângă. Guglielmo a vârât mâna în deschizătura care se căscase pe marginea dreaptă şi perete şi a tras spre el. Scârţâind, uşa s-a deschis spre noi. Guglielmo s-a vârât prin deschizătură şi eu m-am strecurat prin spatele lui, cu lumina ţinută deasupra capului”.

Totodată, mi-a plăcut faptul că odată cu dezlegarea acestui mister, totul a ieşit la iveală. Guglielmo a aflat cum muriseră călugării, cine era în spatele tuturor acestor lucruri, precum şi ce era cu acea carte misterioasă. Cartea misterioasă era formată dintr-un manuscris arab, unul sirian şi unul grecesc. Dar oricine atingea această carte cu mâinile goale murea, căci pe paginile cărţii exista otrava („Vorbesc despre otrava pe care tu, într-o zi, cu multă vreme în urmă, ai furat-o din laboratorul lui Severino, poate de atunci îngrijorat că ai auzit pe cineva în <>, arătându-se cuprins de curiozitate, fie în privinţa lui <>, fie în privinţa cărţii pierdute a lui Aristotel, fie în a amândurora”). Dar de ce oare aflase Guglielmo toate acestea în „finis Africae”? Părerea mea e că acesta e locul care se leagă de moartea călugărilor, care şi-au pierdut viaţa, împinşi de dorinţa arzătoare de a afla despre cartea misterioasa si despre „finis Africae”.

Cu toate acestea, din cauza cărţii misterioase nu au pierit doar călugării, ci şi biblioteca. Dorinţa de a pune mâna pe acea carte a dus la distrugerea bibliotecii, aceasta arzând în flăcări.

Aşadar, biblioteca din mănăstire, pe lângă faptul că a fost una dintre cele mai impresionante biblioteci, a fost învăluită în mister, iar odată ce misterul a fost dezlegat, totul s-a transformat în ruine. Cărţile bibliotecii nu au cunoscut mâinile prea multor cititori, iar cititorii nu au cunoscut biblioteca. Era o bibliotecă deosebită, o bibliotecă în care accesul era interzis, în care cărţile erau ferite de ochii cititorilor, care în loc de linişte şi armonie, era purtatoare de întâmplari dramatice, plină de mistere şi stafii create de lucruri lumeşti. Totuşi, cu ajutorul unor constructori înţelepţi, s-a ajuns la crearea unei biblioteci impresionante prin structura sa labirintică.

Nemaiexistând cărţi, mănăstirea a ars în întregime deoarece “Monasterium sine libris est sicut civitas sine opibus, castrum sine numeris, coquina sine suppellectili, mensa sine cibis, hortus sin herbis, pratum sine floribus, arbor sine foliis”…

Mai multe detalii: http://cititoricelebri.ro/

Comenteaza pe Facebook
Icon_eye Nr.vizualizari: 458
Cuvinte cheie: Timisoara
andrei

Adaugat in urma cu 3492 zile, 17 Sep. 2010

Adaugat de rossi2010

Star_bg_grey Star_bg_grey Star-half_bg_grey Star-half_bg_grey Star-half_bg_grey
Evenimente Create: 3582

Alte Evenimente din Timisoara
the carnival timisoara 2020

The Carnival Timisoara 2020

Timis, Timisoara. 22 Mai 2020 - 24 Mai 2020
concert timpuri noi

Concert Timpuri Noi

Timis, Timisoara. Sâmbătă 11 Aprilie 2020
trooper lanseaza strigat best of 2002 2019 la timisoara

Trooper lanseaza Strigat: Best of 2002 - 2019 la Timisoara

Timis, Timisoara. Sâmbătă 24 Octombrie 2020
conferin a timi oara emo iile i boala cu dr edith kadar

Conferință Timișoara. Emoțiile și boala cu dr Edith Kadar

Timis, Timisoara. 24 Apr 2020 - 24 Apr 2020
  • Ai ceva de zis?

    .