CONCERT SIMFONIC - Timisoara

CONCERT SIMFONIC

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul” Timişoara

Dirijor: RADU POPA

Solişti: TRIO CONTRASTE:
ION BOGDAN ŞTEFĂNESCU – flaut
SORIN PETRESCU – pian
DORU ROMAN – percuţie

Program:
C. Marina: „Musica concertante” pentru Trio Contrase şi orchestră, primă audiţie absolută
G. Mălăncioiu: „Hasya” pentru flaut, pian, percuţie şi orchestră de coarde, primă audiţie absolută
S. Prokofiev: Simfonia nr. 1 în re major, op. 25 „Clasica”
R. Strauss: „Moarte şi transfiguraţie”, op. 24



Avancronica de concert

Aflat la jumătatea parcursului, Festivalul Internaţional „Timişoara Muzicală” ne oferă pentru concertul simfonic de vineri, 14 mai, un program foarte interesant. Vom asista la o îmbinare dintre arta prezentului şi arta unui trecut nu foarte îndepărtat, fapt care i se datorează maestrului Radu Popa, cel ce va conduce concertul orchestrei Filarmonicii „Banatul” de la pupitrul dirijoral. Concertul începe cu două audiţii absolute: Musica concertante pentru flaut, pian, percuţie şi orchestră de Cristian Marina şi „Hasya” pentru flaut, pian percuţie şi orchestră de coarde de Gabriel Mălăncioiu. Soliştii celor două lucrări sunt membrii formaţiei Trio Contraste.

După pauză, vom asculta o capodoperă care ne umple spiritual cu frumuseţea pură a muzicii. Ne incită la bucurie şi chiar la participare entuziastă. Este prima simfonie a lui Serghei Prokofiev: Simfonia clasică, în re minor op. 25. Ocolind perimetrul romantic, această lucrare de referinţă ce transcede începutul de secol XX, 1917, este o muzică modernă ce se sprijină pe temeiul vechilor tradiţii clasice. Prokofiev adună într-o albie neoclasică o bună parte din orientările antiromantice. În superba simplitate, totuşi complexă, simfonia ne arată un compozitor care inovează cu talent, nu transferă implicit cuceriri ale trecutului, încercând găsirea unor condiţii artistice pentru noi orizonturi. În lucrare nu există acţiuni dramatice sau forţe contrare conflictuale, de aceea finalismul romantic este fără obiect. Nu găsim nici măcar un singur acord minor.

Viaţa nu este numai senină, precum muzica din Simfonia clasică, dar poate fi şi umbrită de dureri şi suferinţe, sau prevestiri sumbre.

Le întâlnim în poemul lui Richard Strauss — „Moarte şi Transfiguraţie”. Creaţia lui Richard Strauss a avut o influenţă covârşitoare în dezvoltarea poemului simfonic. El a dat valoare acestui gen, nu numai prin alegerea subiectelor — principiul călăuzitor în muzica cu program — dar şi prin valoarea extraordinar de sugestivă a muzicii sale. În cazul poemului pe care îl vom asculta la finalul concertului, trebuie să subliniem faptul că subiectul este un produs al fanteziei compozitorului şi nu evocă vreo întâmplare nefericită trăită de acesta, după cum el însuşi mărturisea. Se pare că în acea vreme, 1888-1889, Strauss, deşi era un temperament robust, a fost influenţat de citirea operelor unor filozofi pesimişti, printre care şi de lucrările lui Schopenhauer.

„Moarte şi Transfiguraţie”, lucrare dedicată prietenului său Friedrich Rosch, descrie starea şi gândurile unui om în vârstă, bolnav, aflat pe patul de moarte. În fapt muzica ne vorbeşte deosebit de sugestiv despre aducerile aminte ale eroului, despre aspiraţiile şi eşecurile sale. Într-o cămăruţă unde arde o lumânare, zace un bătrân aşteptându-şi sfârşitul, iar în starea febrilă, prin mintea sa semiconştientă se derulează înapoi, pagină cu pagină, viaţa sa. Revede copilăria, bătăliile tinereţii, idealurile, lucrurile şi faptele inutile, iluziile, confruntările cu duşmanii nemiloşi. Permanent asistăm la pendularea, oferită prin intermediul muzicii, de la starea fizică ce se degradează continuu până la moarte, de la stările psihice născute din amintiri şi gânduri, până la transfigurarea finală. Muzica poemului este de profundă simţire, este remarcabilă prin plasticitate şi expresivitate, răspândind o atmosferă de solemnitate şi măreţie.

Mai multe detalii: http://www.filarmonicabanatul.ro/