Ziua Crucii la români

În Calendarul popular aflăm şi alte denumiri atribuite acestei sărbători, cum ar fi Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Denumirea Cârstovul Viilor este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice ale ţinutului, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar Ziua Şarpelui este cunoscută pretutindeni. Acum se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvara următoare, la 17 martie (Alexiile). În lumea satelor încă se mai crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită "piatra nestemată", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. Dacă va tuna de Ziua Crucii, va fi o toamnă lungă, iar dacă se vad pe cer cocorii călătorind spre ţările calde, noaptea va cădea bruma. Călinele (fructe de culoare portocalie şi cu gust acrişor),culese înainte de această sărbătoare, anunţă sosirea gerului mult mai devreme. În unele zone folclorice, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic) ce se duc, împreună cu buchetele de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Se mai crede că florile vorbesc între ele numai în această zi, părându-le rău că vor începe să se usuce. Plantele sfinţite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (năvalnicul), iar cele ce înfloreau după această zi (brânduşa de toamnă) erau socotite flori ale morţilor.